Pagină:Fauna României – Ion Th. Simionescu.pdf/15

Această pagină nu a fost verificată
16
Fauna României

Cu cercei
Cu Ghiocei
Și iea zestre
Nouă țeste
Ș’un ogar
După car.

Puișorii, la început golași, albicioși, drăguți, sunt îngrijiți cum trebue; repede le ies țepii, iar ceva mai târzior au scăpat de grijă putându-se face ghem.

Insecte, șoareci și toată hrana lui obișnuită, către toamnă începe să se împuțineze; cu căderea omătului au dispărut de tot. După ce și-a adunat cât mai multe frunze, ariciul își înfundă nasul în blana moale dela pântece și doarme dus toată iarna. Poți să-i tai capul și nu se trezește, deși inima-i bate încet, sângele circulă, iar trupul se hrănește cu rezerva hranei de sub piele, strânsă de cu vară. De cum se împrimăvărează, iarăși își scoate nasul la lumină, ducându-și vieața pașnică, tihnită, fără alte cerinți, decât aceea de a găsi hrana.

Numai înfățișarea lui bizară, cu pădurea de suliți pe el, explică credințele tuturor popoarelor despre el și legendele create în jurul lui. Romanii făceau din pielea ghimpoasă, fușalăi pentru scărmănat lâna. Gospodinele noastre leagă o bucățică de piele de ariciu pe botul vițelului de înțărcat. Când dă să sugă, împunge vaca la uger și e alungat.


Chițcanul (Sorex araneus). După înfățișare e ca un șoarece; și mâța dese ori se înșeală. Dar abia ș’a înfipt colții, repede îl leapădă, și nici nu mai vrea să se uite la el. Pricina e un miros pătrunzător, urât, pe care-l răspândește din niște ghinduri de sub coadă. Numai cocostârcul și vipera de-l mai mănâncă.
Fig. 7. — Chițcan.

Mai de aproape privit, se vede că se deosebește de șoarece prin botul lungit ca un rât și cu mustăți rare, lungi. E un animal răutăcios și lacom. Nu-și cruță nici puii. De tovarăși nici vorbă; când poate nu rămâne din ei nici pielea.

E răspândit peste tot; se vâră până și prin grajduri. Oamenii au credința că dacă mușcă un cal, acesta se umflă și piere.

Îi e frică de lumină și de aceea nu iese decât noaptea, vânând șoareci, cărăbuși, ș. a. În privința aceasta e cât se poate de folositor.

Trăiește retras, singuratec și «chițcăie» cu glas pătrunzător, subțire.