Pagină:Fauna României – Ion Th. Simionescu.pdf/18

Această pagină nu a fost verificată
Vertebrate
19

face, ca săgeata, prin jurul casei și a locului unde stăm. De ei se tem fetele, cu nedrept, ca să nu se anine în părul de pe cap, căci atunci se încâlcește așa de rău încât trebue să‑l tundă. Îl atrage și pe el lumina.


Fig. 8. — Liliacul-urechiat. (d. Schmeil).

Când stai cu o țigară aprinsă în gură, în vreo grădină, trebue să fii atent, căci liliacul te poate lovi cu aripele pe față în sboru‑i zănatec spre lumină.


Ord. Carnivorelor.


Este o lege generală din poliția naturii: unde se găsesc erbivore, se află și carnivore, spre a se păstra un echilibru.

Dacă printr’o molimă ucigătoare, ar dispărea bunăoară tigrul din Asia, s’ar înmulți atât de mult cârdurile de gazele, antilope și alte ierbivore, încât omul n’ar mai avea unde să pască turmele de vite și oi.

In orânduirea naturii toate au un rost. Se cunoaște de toată lumea legătura arătată de Darwin între numărul pisicilor și bogăția semințelor de trifoi.

Trifoiul e ajutat în fecundarea lui de niște bondari, încinși cu brâie ca de aur. Dușmanii bondarilor sunt șoarecii și șobolanii, cari la rândul lor cad pradă pisicilor. Legătura se stabilește lesne. Unde vor fi pisici multe, vor rămânea șoareci puțini. Bondarii scăpând de dușmani, se înmulțesc mai lesne, ajutând la fructificarea trifoiului.

Povestea faunei din Jamaica e mai dureroasă. Ca să scape de șobolani, s’a introdus pe insulă vreo 9 indivizi dintr’o afurisită fiară mică