Mangusta. După ce a stârpit șobolanii, a trecut la purcei, iezi, miei, căței, păsări, ouă din cuiburile făcute la pământ. Urmarea a fost dispariția unor pasări și înmulțirea fără măsură a insectelor, pe care nu mai avea cine să le stârpească. Abia cu mult mai târziu s’a stabilit un nou echilibru în fauna insulei, cu alt aspect decât cel primitiv.
Nu pot lipsi dintr’un ținut mai întins carnivorele, cunoscute mai mult sub numele de fiare. Pe aiurea sunt puzderie și rele. La noi sunt mai puțintele și mai ales mărunte.
Toate se recunosc după colții lungi, ascuțiți la vârf și îndoiți, ca să se poată lesne înfige în pielea pradei și să sfâșie carnea, să rupă arterele. Sunt armele temute ale tuturor carnivorelor dela cel mai puternic și mai nebativ, tigrul, până la nevăstuica măruntă dela noi.
Au colți, dar trebue să fie și agere la mișcări, la simțiri. La cel mai slab foșnet, trebue să fie gata să sară sau să fie în stare să alerge după prada ce i-a scăpat din ghiare. Altfel mor de foame. De aceea au trupul mlădios, ca de gumă, cu gât sdravăn; aud bine, văd și în întunerec; simt cea mai slabă suflare. Sunt însușiri ce le fac temute.
Tipul desăvârșitului carnivor dela noi, este pisica, domesticită de pe vremea Faraonilor.
E un tigru în miniatură, cu toate caracterele crudului carnivor. Chiar când pare că doarme, torcând în cotruță, simte foșnetul imprudentului șoricel ieșit din gaura unde se afla în siguranță. Se pune la pândă, se târăște încetișor și când nici nu se aștepta, bietul șoricel e în ghiarele ascuțite ale pisicei.
De aceea reprezentantul tigrului, al leului, al panterei și al celorlalte carnivore agere, la noi, nu este nici ursul, nici lupul ci pisica-sălbatecă (Felis silvestris), răspândită în toate pădurile din țară, dela munte și până’n sălciile din Balta Dunării.
_(1938)_-_illustration_-_page_19.png)
Fig. 9. — Pisică sălbatecă.
E un animal destul de mare, căci măsoară, cu coadă cu tot și peste un metru (1,20 m). La înfățișare nu se prea deosebește de un motan, cu blană moale, deasă, cenușie. La față e ceva mai roșcat, ca și pe dosul urechilor. Aduce însă aminte, pe restul trupului și ceva de tigru, prin niște dungi mai negre în lungul șirei spinării, din care se lasă spre pântece altele mai șterse. Se mai deosebește de pisica domestică prin coada mai stufoasă, ca retezată la vârf.
