Pagină:Fauna României – Ion Th. Simionescu.pdf/39

Această pagină nu a fost verificată
38
Fauna României

nu numai cânele, dar și ursul. Sunt pumnale primejdioase cu care ușor spintecă burta oricărui dușman ce s’ar apropia fără precauție. De aceea, temut, nu prea e atacat chiar de lupul flămând, căci își teme pielea. Nu i-ar fi de folos lupului nici să sară în spatele mistreților. In pielea groasă dela ceafă mistrețul are o adevărată pavăză la grumaz și în dreptul umerilor, existând o placă cornoasă de 2 degete de groasă, pe care chiar glontele cu greu o străbate. De altfel și pe restul trupului are piele groasă și păr lung, negru, care’l apără de minune. Scărpinându-se mereu de coaja copacilor, mai ales în pădurile de brazi, ajunge să capete pe piele o pătură de rășină, iarăși apărătoare.

De aceea trăește nesupărat de nimeni, afară doar de vânători. Îi place umbra pădurilor, prin apropierea apelor și a mocirlelor în care se bălăcește în vreme de arșiță, un obiceiu și al rudei sale îndepărtate, hipopotamul, ca și al porcilor domestici.
Fig. 20. — Mistrețul (d. Faideau și Robin).

Se hrănește cu jir, cu ghindă, cu rădăcini, dar nu se dă în lături să mănânce și insecte, șerpi, ouă de pasări sau șoareci de pădure. Mănâncă de toate; e omnivor.

Spre toamnă când fructele sunt coapte n’are nici-o grijă. Atunci se îngrașă bine. Atunci este însă și stricător, căci iese din pădure și se îndreaptă noaptea spre ogoarele cu păpușoi ori cu cartofi. Dă o grijă mai mult agricultorului, trebuind să facă focuri de găteje și să stea la pândă toată noaptea.

Atunci, către toamnă, cade mistrețul și în fierbințelele dragostei. Vierii dau luptă strașnică între ei, cu furie, repezindu-se unul la altul. Colții sdraveni nu sunt folosiți atâta în contra dușmanilor cât în lupta dintre bărbați. Cel învins, de multe ori cu o rană grea, se retrage grohăind; cel învingător se bucură de favoarea scroafei, care așteaptă liniștită prin apropiere. De aceea și colții sunt mai ascuțiți, mai periculoși, la mistrețul de 3—4 ani, în plină putere. La cei bătrâni, colții se îndoaie în afară, se rod și de multe ori se rup.

Cât de meșteră este natura în cele mai neînsemnate amănunte!

După 4—5 luni, scroafa fată 4—10 godăcei, drăguți prin îmbrăcămintea lor, care se deosebește cu totul de a părinților. Pe când bătrânii au părul, iarna, negru-cenușiu, iar vara mai roșcat purceii sunt cu