Școlarul Ionescu: Eu am venit, dom'le, cu Popescu Ion și cu Otopeanu Marin, și-am stat de la două până la patru, și dumneata n-ai venit.
Profesorul: Ha!
Școlarul: Și când i-am spus mamii, a zis că n-ai venit de frica cometii.
Profesorul (supărat, cu humor amestecat cu dispreț): Pe mine să mă-nvățați corajul, tu și cu mumă-ta, niște loaze! pe mine? care, în cătane, la Zolfărino, unde au fost și cu franțozul și cu talianul, am avut un frache mai mare undrofițir în gavaliri și un unchiu de pe mamă fetfeb la granatiri!... și cari or mâncat acolo, mă-roc, ghimpreună cu drăguțul ghe'mpărat o paparadă ghe așele, mă rog. Voi! pe migne... Corajul?
Vezi numa! (Transportat, cântă cu mult avânt eroic:)
- „La Zolfărino ghe vale,
- Mere-un gheneral călare
- Și tot strigă-n gura mare:
- Împărache înălțache!
- Cu răcuke gnenvățake
- Pugne pașe, nu che bache,
- Că-ți perzi cătagnele toake!
- ......und zo vaiter...”
(Copiii aplaudă și râd.)
Profesorul: Nu larmă, vitelor cari n-aveți reșpect ghe istoria neamului!...
Merem acu mai departe, să vorbim de temp'ratura comeatii și apoi de conzistenția ei, pentru ca mai apoi, la urmă, s-ajungem, mă rog, la concluziunea aceea, cum că nicicând n-avem să ne temem de sfârșitul lumii, carele nu se poate.
No! temp'ratura! (cu multă volubilitate)
Vremea, mă rog, se-mparte, după cum au proboluit Țelzius, în două părți, cari se despart una de alta la acel fixum, carele se cheamă zero-graduri sau nul... De-acolo, aceea care mere-n sus — Bârsescule, fii atent! — este partea călduroasă, și aceea care mere-n jos — Ioanescule, nu căsca gura, că intră musca! — este partea friguroasă, iar la nul, mă rog, apa — Popăscule, vrei să mânci bătaie! — apa prinde pojghiță.
