iar se uită... Doamna cască grozav, apoi, mirosind batista și aplecând ochii-n jos:
— Aș dori ca Artur al meu să ia și el o dată premiul întâi; destul l-a tot luat feciorul Păunii. Până când atâta persecuție pentru copilul meu?
— No! că-z asta, mă rog frumos la doamna, nu-i perzecuțiune; asta, mai apoi se conzidărează după coefițenturi, mă rog.
Doamna ridică ochii și, întâlnind privirile de sub ochelarii albaștri, înghite-n sec și iar și-i pleacă.
— Eu tocmai de asta am ținut să vă vorbesc, ca să vă rog... ca să vă rog să fiți mai indulgenți cu Artur... Ce Dumnezeu, pentru un punct la sută!
— Ei! ei! un punct... Apoi aia trubuie ca să fie conziderat, mă rog frumos la doamna.
— Ei!... dacă ai vrea d-ta! Se aud trosnind fălcile doamnei.
— No! că-z aia altcum nu depândă de la voința mea, mă rog; aia s-a hotărât în conziliul inștitutorilor.
— Cum, s-a hotărât deja?
— Iè! s-a hotărât, mă rog, de aseară, după călculațiunea coefițientelor.
— Și... cât a avut feciorul Păunii?
— Apoi, mă rog frumos, putem să spunem la doamna prețize.
D. Bumbeș scoate o hârtie din buzunar și citește:
— Păunescu Ioanițiu, media 9 și fracțiunea 99 și jumutate, mă rog.
— Și... Artur?
— Apoi, mă rog frumos, putem să spunem și aia la doamna prețize... Ionescu Artur, media 9 și fracțiunea 99 și un sfert, mă rog. Doamna se scoală, și hotărâtă:
— Și pentru atâta diferență, nici în anul ăsta, Artur să nu ia premiul întâi?... Atunci pentru ce ai venit aici?
D. Tiberiu, foarte afectat, ridicându-se și potrivindu-și poalele:
— Apoi pentru că
