instructivă prin felul autocratic în care tratează Caragiale originalul romanticei diletante: pagini întregi de dialog fără caracter, de pitoresc dezlânat cu descrieri de costum și citații de doine, le taie traducătorul, reducând povestirea la proporțiile unei drame pline de amănunt viu, colorată sobru și exact. Tot astfel scurtează el, în ultimii ani al carierei sale literare, nuvela vechiului Cervantes, Curiosul pedepsit, cu nesfârșitele ei scrisori și sonete intercalate, nuvelă pe care, în teorie, o admiră nemăsurat; e amuzant de tot că din cele 117 pagini ale originalului, Caragiale păstrează 23. Numai cu asemenea reduceri sunt, de altfel, valabile mai toate admirațiile îndrăgostiților absoluți de frumuseți trecute, cu deosebire în ce privește genul narativ. Dar chiar textul lui Poe-Baudelaire îi pare lui Caragiale prea lung; și nu e de mirare: propriul lui scris, în formă definitivă, cu greu se putea hotărî să nu-i pară prea lung... La răspântia unei mahalale mărginașe: deschizând o dată la întâmplare exemplarul meu (Momente, pag. 247, Socec, 1901), Caragiale s-a oprit la acest început de schiță și a început să strige: dar asta nu se poate! Nu vezi ce lung e, cum mă ține-n loc? ! și a îndreptat îndată: La o răspântie de mahala etc. Scrie și subliniază apăsat Caragiale, pe o foaie a celui din urmă manuscris al lui: Cu mare băgare de seamă la tot ce se poate suprima cât de mult. Este însuși imperativul moralei lui de artist.
Până la sfârșitul anului 1897 urmează, în Epoca, șirul notițelor critice, sau literare sau politice, și al Reminiscențelor. O excepție curioasă, în răstimpul acesta, ca și în toată opera, e schița Între două povețe (în Literatura și arta română, revista lui N.Petrașcu, și apoi în Epoca), o bucată făcută, pare că, pe prinsoare, și unde din Caragiale nu văd să mai fi rămas altceva decât corectitudinea gramaticală.
Curând după seria notelor critice și a Reminiscențelor, apar în Gazeta săteanului: Cănuță, om sucit, La Hanul lui Mânjoală, Două bilete pierdute (mai târziu: Două loturi), În vreme de război.
Primele trei au fost retipărite în Momente; evident, numai cea din
