Da - zice el - la Șosea cu bicicleta de două ori pe zi, dimineața și seara?” - „Tot gratis!” zic eu. - „Da vara la Sinaia, tot gratis? zice el; de unde atâta lux?”
M.: Mare canalie!
L.: Și pe urmă a făcut aluzie aproape pe față la un alt amic...
M.: La cine?
L.: Nu-ți spun...
M.: Ascultă-mă, Lache! să știi că mă supăr serios!... Trebuie numaidecât să-mi spui...
L.: Dacă nu vreau.
M.: Trebuie să vrei! auzi! fiindcă-ți trag palme, mă-nțelegi!
L.: Ei, uite, vezi? ăsta e cusurul tău - ești violent.
M.: Cusur, necusur, numaidecât să-mi spui la cine a făcut infamul aluzie?
L.: Vrei numaidecât să știi?
M.: Da!
L.: La Fănică.
M.: La bărbatul, sorii nevestii-mi! la cumnatu-meu?
L.: La Fănică, la cumnatu-tău.
M.: Mizerabilul! canalia! Cine e? trebuie să-mi spui numele lui!
L.: Uite, vezi? ăsta e...
M.: Nu vreau să știu nimic!... Trebuie să mi-l spui!...
L.: Nu-ți spun!...
M.: Îți trag palme, mă-nțelegi!
L.: Ia poftim!... Ei! apoi nu mă lua așa repede, că... Auzi dumneata! Dar nu strici tu; eu stric... Viu și-ți dau de știre să te păzești de amici, să nu te-ncrezi în oricine ca un zevzec, și-ți atrag atenția asupra ce spune lumea despre onoarea ta și a nevestii, și tu, în loc să-mi mulțumești, te rățoiești la mine... O să mă faci să te evit altă dată...
M.: Care va să zică, nu vrei să-mi spui?
L.: Nu.
M.: Mersi.
(Cheamă pe chelner și plătește. Pauză lungă, în timp ce Mache bate toba cu degetele pe masă, având aerul că plănuiește ceva adânc. Un mușteriu nou-venit, anume Tache, se apropie de masa celor doi amici.)