10 ceasuri și jumătate seara, în sâmbăta Paștelui...
„Marele Magazin de Coloniale, Delicatese, Comestibile et Colori și mare Depou de Vinuri et Băuturi Jndigene et Streine", cu firma „La trei struguri tricolori", și-a lăsat obloanele și închis gazometrul.
Tânărul Lache, funcționar comercial în acest mare magazin, își pune costumul cel nou și cravata cea nouă, își încalță ghetele cele nouă cu bizețuri, își ia pălăria cea nouă și pornește.
Douăzeci și patru de ore de absolută libertate...
Să-l urmărim ceas cu ceas și pas cu pas.
11 și jumătate, sâmbătă noaptea.
Clopotul de la mitropolie...
Un tun...
Lache trece podul de la Palatul Justiției în direcția sud.
Al doilea tun...
Lache a intrat în curte la Doamna Bălașa.
În biserică nu mai e loc.
Lache stă afară... Se închină... Cuprins de o adâncă evlavie, își aduce aminte cu dor de părinții lui de la Otopeni.
Încet-încet, tot vârându-se, reușește să suie treptele de la intrarea templului.
Aude corul... dar nu poate vedea decât marele policandru, învăluit într-o ceață groasă.
Se ridică în vârful picioarelor, rezemându-se cu mânile întâi pe umerii unei cocoane, care-l face obraznic și măgar, pe urmă pe una dintre coloanele de marmoră imitație.
Stă câteva minute cu capu întins și în vârful picioarelor.
