Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 1 - Nuvele și schițe.djvu/321

Această pagină nu a fost verificată

mult brio grandioasa simfonie: muzici, jucării, clește, glasuri...

– Țe? țe râdeți? zice coana moașa roșie ca focul.

– Nu-i nimica! strigă d. Mitică. Sifonul meu a făcut așa.

– Ce sifon? zice madam Petrescu. Nici n-ai pus mâna pe el!

– Parcă dumneata n-ai văzut sifoane să scârție fără să le atingi! dacă răsuflă la mașină...

Dar până să explice d. Mitică, moașa s-a sculat repede și s-a pierdut în învălmășeală.

– Unde-i țața? unde-i coana moașa?

– S-a dus în grădină - zice d. Mitică - să mai tragă o planetă!...

Al dracului d. Mitică!