nu vrea să fie cu oții ăștia, de-a venitără la putere, fi-s-ar fi stârpit sămânța de liberali! auzi liberali! să nenorocească o lume de se hrănea...
Avocatul (plictisit): Țț!... Ce-are a face acuma politica?
Tânărul (rugător): Lasă, mamă!
Avocatul: Lasă, cocoană!
Cocoana (cu forță): Nu las! nu vreau să las! (trântind țigareta în scrumieră și, foarte sentimentală, obidindu-se treptat până la lacrimi) că dacă nu am mai avut alți copii, și să-l văz nenorocit, care numa pe el îl am!... (Își suflă foarte zgomotos nasul, apoi își șterge ochii și aprinde țigareta.)
Avocatul: E vorba dar de a proba că lipsește de la cea mai sacră datorie conjugală, daca...
Cocoana: Apoi ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ce pramatie, ce catifea? (Se dă la ureche fără succes; apoi, pufnind de râs:) M-ai înțelegut, care va să zică? (Taie cu mâna dreaptă de două-trei ori aerul în mișcări scurte și dese, bleojdind buzele, pufnind din nări și ținând închis ochiul stâng - semnul unei idei superlative.)
Avocatul: Mai rămâne să găsim altceva... Te insultă vreodată?
Tânărul: Aplică, domnule, totdeauna așa vorbe triveale, care nu aș putea pentru ca să vi le zic în persoană în prezența mamiții.
Cocoana (se repede la ureche iar fără mult succes; apoi, râzând, cătră avocat): Destul!
Tânărul: Și, pe urmă, să vă spun drept... nu-mi mai dă nici mâna pentru ca să țiu o nevastă fără zestre...
Avocatul: N-ai luat zestre?
Cocoana: Zestre? de la cine? de la popa Petcu?... să-i rămâie clironomie, când o muri bețivul, căldărușa și datoriile de la "Moartea vânătorului", unde bea toată ziua și toată noaptea pe catastif și joacă tabinet cu ginere-său și cu alți spânzurați... cu ginere-său, de! cu Tache Hengheru, care are antipriză de flașnete în Popa Tatu și iarna vicleimuri cu olteni!
Tânărul: Lasă, mamițo!... Nu-mi mai dă mâna pentru ca să țiu nevastă fără zestre; mai ales că a fost o nenorocire acu, cu ocazia bugetului, care am devenit suprimat pe întâi aprile.
Avocatul: Și
