Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele și schițe.djvu/106

Această pagină nu a fost verificată

n față de clientă, care roșește tare. Părintele bate cu bustul oratorului alt țâr.) Să vedem... Se poartă nedelicat cu d-ta?

Tânăra: Prea nedelicat...

Avocatul: Te insultă vreodată?

Tânăra: Numa o dată?...

Popa: O-njură de părinți...

Avocatul: Mizerabilul! Față cu martori?

Popa: Nu! în particuler... zice că e-n glumă... Ce fel de glumă?... vorba aia: glumă-glumă... (Golește paharul.)

Avocatul: A părăsit vreodată domiciliul conjugal?

Tânăra: De câte ori!... Mergea p-afară... zicea că cu inspectorul... când era în slujbă...

Avocatul: Când era în slujbă?... Acuma nu mai e?

Popa: Acum l-a luat dracul! l-a suplimatără... de la Paști!

Tânăra: Odată, astă-toamnă, m-a lăsat fără un santim acasă și a stat vreo trei săptămâni în Dobrogea; i-am scris de zece ori și nici nu mi-a răspuns.

Avocatul: ...în Dobrogea?

Tânăra: Și, toată ziua și toată noaptea, la Berăria Cooperativă, cu actori și... cu actrițe!

Avocatul: ...Și... am uitat... cum îl cheamă pe bărbatul dumitale?

Tânăra: Lae Popescu!

Avocatul: Lae Popescu!

Popa: Feciorul Tarsiții Popeaschii, văduva lui Popa Sava de la Caimata, care a dărămat-o răposatul Pache, Dumnezeu să-l ierte! când a făcut bulivardu ăl nou.

Avocatul (foarte vesel): Doamnă, afacerea dumitale e ca și terminată; motivul este găsit! ești ca și divorțată; îți dau parola mea de onoare... (Se apropie și-i spune ceva foarte încet, cu multă căldură.)

Clienta (roșind grozav, șoptește): Mersi!

(Se aude un zgomot afară și râsete. Feciorul intră și spune o vorbă stăpânului.)

Avocatul (repede cătră părintele și cătră tânăra clientă): Părinte, doamnă, vă rog, iute treceți dincoace în salon! iute, vă rog! e cineva care are o afacere...