2
cine are trebuință, să vie la dênsul. S'aŭ sculat deci împăratulă și împărătésa, și luândă cu dênșii vr'uă câți-va boieri mari, ostași și slujitori, s'aŭ dus la unchiaș acasă. Unchiașul cum i-a vĕdut de departe a eșit săi întâmpine, și tot d'uă dată le-a dis
- Bine ati venit sănătoși; dar ce âmbli, împă rate, să afli? Dorința ce aĭ, o să'ți aducă întristare.
- Eu nu am venit să te întreb asta, dise îm pĕratul, ci daca ai ce-va lécuri care să ne facă a a vea copii, să'mi dai. -Am, respunse unchĭașul, dar numai un copil o să faceți El o să fie Fĕt frumos și drăgăstos, gi parte n'o să aveți de el.
Luând împăratul și împérătésa lécurile, s'aŭ în tors veseli la palat, și peste câte-va dile împărătésa s'a simțit însărcinată. Tótă împărăția, și tótă cur tea, și toți slujitorii s'aŭ veselit de acéstă întâm plare. Mai nainte însă de a veni césul nascerii, co pilul s'a pus pe un plâns, de n'a putut nici un vraciŭ să'l împace. Atunci împăratul a început să'i făgă duescă tóte bunurile d'in lume, dar n'a fost cu pu tință a'l face să tacă.
-Taci, dragul tatei, dicea împăratul, că'ță voiŭ da împărăția cutare, saŭ cutare: taci, fiule, că'ti voiŭ da de soție pe cutare sau cutare fată de împĕ rat;însfârșit, dacăvĕducănutace,îimai dise: taci, fetul meu, că'ță voiŭ da Tinerețe fără bătrâ nețe și viața fără de morte.
Atunci copilul tăcu și se născu; ear slujitorii de teră în timpine și în surle și în tótă împărăția se ținu veselie mare uă săptămână întrégă.
