4
împărăția, să și alégă unul; dar cum punea mâna pe codile lor, îi trântea, și ast-fel toți caiĭ căḑură. In sfârșit, tocmai când era să ésă, își mai aruncă ochii uă dată prin grajd, și zărind într'un colț un cal răp ciugos, și bubos, și slab, se duse și la dênsul; ear cândă puse mâna pe códa luĭ, elŭ își întórse capul și dise:
- Ce poruncești Stăpâne? Mulțămesc lui Dum neḑeŭ, că mi-a ajutat să ajung ca să mai pue mâna pe mine un voinic.
Și înțepenindu'și picĭórele, remase drept. Atunci Fĕt frumos îi spuse ce avea de gând să facă, și ca lul îi dise:
- Ca să ajungă la dorința ta, trebue să ceri de la tată-tĕŭ paloșul, sulița, arcul, tolba cu săgețile și hainele ce le purta el când era fiĕcău; ear pe mine să mă îngrijești cu însuță mâna ta șése săptămâni, și ordul să mi'l daĬ fert în lapte.
Cerênd împăratului lucrurile ce'l povățuise calul, el a chemat pre vătaful curții, și i-a dat poruncă ca să'i deschidă tóte tronurile cu haine spre a'și alege fiul său pe acelea care îi va plăcea. Fĕt frumos, după ce rescoli trei dile și trei nopți, găsi în sfârșit, în fundul unui tron vechiŭ, armătura și hainele tătâne sei de când era flĕcău, dar fórte ruginite. Se apucă însuși cu mâna lui să le curețe de rugină, și în timp de șése săptămâni, timp în care îngrijea și de cal, isbuti a face armătura luciósă ca oglinda.
Când calul audi de la Fĕt frumos că hainele și ar mătura sunt curățate și pregătite, uă dată se scutură, și tóte bubele și râpciuga căḑură de pe el și rămase
