6
tălnim venind să te prăpădéscă; e grozavŭ de mare; darăsănutesperii,ci săfiigatacuarculcasăosă getezi, și paloșul și sulița să le ții la îndemână ca să te slujesci cu dênsele la trebuință.
Se deteră spre odihnă; dar pândea când unul când altul.
A doua di, când se revărsa diorile, eĭ se pregăteaŭ să trécă pădurea; înșelă și înfrână calul, și chinga o strânse mai mult ca altă dată, și porni; cândă audi uă ciocănitură grósnică; iar calul îi dise: ținete, stă pâne, gata, că étă se apropie Gheonóea. Și când venea ea, dobora copacii: așa de iute mergea; ear calul se urcă ca vêntul până cam d'asupra ei și Fĕt frumos îĭ luă un picior cu săgéta; și cândă era gata a o lovi cu a doua săgeată, strigă ea:
- Stăi, Fĕt frumos, că nu'ți fac nimic,
Și vĕdênd că nu o crede, îi dete înscris cu sângele seŭ.
- Săți trăiască calul, Fĕt frumos, îi mai dise ea, că este năsdrăvan; căcă de nu era el, te mâncam fript; a cum însă mai mâncat tu pe mine; să scii că pâna adi nică un muritoriŭ n'a cutezat să calce hotarele mele până aicea; câți-va nebuni carii s'aŭ încumĕtat a o face, n'a ajuns de cât până în câmpia unde ai vĕḑut ósele cele multe.
Se duseră acasă la dênsa, unde l'a ospătat și l'a o menit ca p'un călătorŭ. Dar când se aflaŭ la masă și se chefuiaŭ, Gheonóea gemea de durere, atunci el îĬ scóse piciorul pe care îl păstra în traistă, i'l puse la loc și îndată se vindecă; ear ea de bucurie ținu masă trei dile d'arândul și'l rugă să și alégă de soție pe una
