7
din cele trei fete ce avea, frumóse ca niște dine; dară el nu voi, ci îi spuse ce căuta; atunci ea îi dise: cu calul care îl ai și cu vitejia ta, cred că vei isbuti.
După trei dile se pregăti de drum și porni. Merse, merse și ear merse, cale lungă și mai lungă; ear când fu de trecu peste hotarele Gheonóei, dete de uă câm pie frumósă, pe de uă parte cu érba înflorită, ear pe de altă parte pârlită. Atunci Fĕt frumos întrebă de ce este earba pălită? și calul îi respunse:
- Aici suntem pe moșia unei Scorpii; ea este soră cu Gheonóea; de rele ce sunt, nu pot să trăiască la un loc; blestemul părinților le-a ajuns, și d'aia s'a făcut lighioi așa precum le veḑi; vrăjmășia lor e nevoie de cap, vor să și răpéscă una de la alta pămênt; când este necăjită rĕŭ, varsă foc și smólă; se vede că a a vut vr'uă cértă cu soră-sa, și viind s'o gonéscă de pe tĕrêmul ei, a pârlit earba pe unde a trecut; ea este mai rea de cât soră-sa și are trei capete. Să ne odih nim puțin și mâne dis de diminéță să fim gata.
A doua di se pregătiră ca și când a ajuns la Gheo nóe, și porniră. Când, auḑiră un urlet și uă vâjietură, cum nu mai auḑiseră până atunci.
- Fii gata, stăpâne, că eată se apropie sgripso róica de Scorpie.
Scorpia cu uă falcă în cer și cu alta în pămênt, și vărsând flacări, se apropia ca vêntul de iute; ear ca lul se urcă iute ca săgéta până cam d'asupra și se re pedi asupra ei cam pe de uă parte. Fĕt frumos uă să getă, și un cap îi cădu; când era să'i mai dea un cap jos, Scorpia se rugă însuși să o ierte, că nu'i face ni mic, și ca să'l încredințeze îi dete înscris cu sângele
