31
Atunci el se sculă de la masă se duse de se îm brăcă cu hainele cele mai frumóse, își lăsă părulŭ pe spate și se înfățișă împăratului și la tótă adunarea.
Cum îl vĕḑură mesenii, îndată să rădicară și se minunară; Fĕt-frumos era atâta de mândru și stră lucitor în cât la sóre se puteaŭ uita, dar la el ba.
Împăratul după ce lăudă pe fiică-sa pentru ale gerea sa cea bună, se dete jos din scaunul împărățiiĭ și ridică în el pre ginerile sĕŭ Fĕt-frumos; ear el cea d'ântêiŭ trébă ce făcu, fu de a slobodi din robie pe cumnații săi, și în tótă împărăția se făcă bucu rie mare. Eram și eŭ p'acolo, și la masa împărătéscă;
Căram mereŭ la vatră, lemne cu frigarea,
Duceam eŭ la masă, glume cu căldarea;
Pentru care căpătaiŭ:
Un năpăstroc de ciorbă;
Si uă sântă de chocĭorbă
Pentru cei ce's lungă vorbă.
Și încălecaiŭ p'o gea, și v'o spuseiŭ d-vóstră așa.
Și mai încălecaiŭ p'o lingură scurtă, s'o daĬ pe la nasul cui n'ascultă.
NB. Asupra acestui basmu, D. Dr. At. Marienescu, a făcut niște erudite și interesante comentarii, în jurnalul Albina ce apare la Pesta. Le-am fi trecut aică; însă n'am cutezat, fără permisiunea autorului.
