40
și în masă se puse în cuiu. Prăslea întrebă ce pu tere are smeul, și 'I spuse că aruncă buzduganul cale de un ceas; atunci el îl aruncă și mai departe, lovin du'l în pept.
Smeul, turburat de mânie, se întórse numai decât acasă.
- Cine este acela care a cutezată să calce hota rele mele, și să intre în casa mea?
- Eu sunt, dise Prăslea.
- Daca ești tu, îi răspunse smeul am să te pe depsesc amar pentru nesocotința ta. Cum ai vrut ve nit'aĬ; dar nu te vei mai duce cum veĭ voi.
- Cu ajutoru lui Dumneḑeŭ, îi răspunse Prăslea, am eu ac și de cojocul tĕŭ.
Atunci se învoiră să se ia la luptă dreaptă, și se luptară, și se luptară, di de vară până seara; iar când fu pe la namiedŭ, se făcură amênduoi duoĕ fo curi și așea se batéŭ; un corb însă le tot da ocol; vĕdêudu'l smeul îi dise:
- Corbule, corbule, iea seŭ în unghiile talle și pune peste mine, că'ți voiŭ da stêrvul ăsta ție.
- Corbule, Corbule, îi dise și Prăslea, daca veĭ pune peste mine seŭ, eu îți voiŭ da trei stârvuri.
Corbul fără a mai întârdia, aduse în unghiile sale seu, puse peste viteazul Prăslea, și prinse mai multă putere.
Către seară, dise smeul cătră fata de împărat, care privéŭ la dênșii cum se luptaŭ, după ce se făcuseră eară ómenĭ:
- Frumușica mea, dă'mĭ nițică apă să mă reco resc și'ți făgăduesc să ne unăm chiar mâine.
