59
ia alte haine și mai frumóse. Pescarul se întoarse cu niște haine muĭate numai în fir; ear fata îl duse de 'l arĕtă împăratului, care îi și logodi.
Nu trecură multe dile și le făcură uă nuntă d'ale împărătescile. Când se puseră la masă, le aduseră și lor un ou cu zeamă, după lege, din care numai a mêndouă trebueau să mănânce. Fata împăratului când voi să întingă el, îl opri, dicêndu'ĭ:
- Eŭ trebue să înting ântêiŭ, fiind că eŭ sunt fată de împărat și tu un pescar.
Pescarul nu respunse nimic; se sculă de la masă și se făcu nevĕḑut. Mesenii, carii nu scieaŭ ce se pe trecuse, se uitaŭ unii la alții și se întrebaŭ cu mi rare, ce să fie asta? pentru că el nu auḑiseră nimic despre ginerele împăratului că ar fi fost pescar.
Se căia fata și'și mușca buzele, și'șă frângea mâ nele pentru nesocotința eĭ. Mâncă ce mâncă, dar pare că arunca la spate, căci nu'i mergea la inimă nici uă îmbucătură.
Se duse dară, după masă, în odaia eĭ. Tótă nóptea nu închise ochii, căcă nici somnul n'o prindea: așa de tristă era; și cum avea gândul tot la dênsul, se temea fórte să nu dobândéscă lipiciu. Focul ei era de ce să plece fără să dică măcar uă vorbă.
A duoa di ea merse la împăratul și'i spuse că se duce după bărbatul săŭ să'l găséscă; atît de mult o încinse dorul lui. Împăratul voi s'o oprească; dară ea nu'l ascultă și plecă.
Umblă prin tot orașul, caută în sus și în jos, și nu'l află nicăiri. Plecă dar din oraș în oraș și'l află băgat slugă la un han.
