Această pagină nu a fost verificată
De ce sînt trist
111
DE CE SÎNT TRIST
Îs trist și mă tot plîng de lume;
Din suflet jalea n’o maĭ stîng —
Și totușĭ văd că n’am anume
De ce să plîng…
Din suflet jalea n’o maĭ stîng —
Și totușĭ văd că n’am anume
De ce să plîng…
Acele lumĭ din asfințit
Mĭ-aŭ fost și dulcĭ și liniștite —
Și-mĭ pare răŭ: le-așĭ fi dorit
Alt-fel trăite.
Mĭ-aŭ fost și dulcĭ și liniștite —
Și-mĭ pare răŭ: le-așĭ fi dorit
Alt-fel trăite.
Țin minte: multe-am îndrăgit;
Le văd: sfios m’așteaptă’n prag —
Și-mĭ pare răŭ că n’am găsit
Ce mĭ-a fost drag.
Le văd: sfios m’așteaptă’n prag —
Și-mĭ pare răŭ că n’am găsit
Ce mĭ-a fost drag.
Vezĭ, — de ce’s trist nu știŭ anume;
Simt doar că jalea mi-ĭ ursită —
Și-ĭ fără leac: aștept o lume
Alt-fel trăită.
Simt doar că jalea mi-ĭ ursită —
Și-ĭ fără leac: aștept o lume
Alt-fel trăită.
Nu pot netihna să-mĭ alin
Că nu mă plîng de cîte știŭ:
Plîng alte lumĭ — și nu maĭ vin…
Și-ĭ prea tîrziŭ.
Că nu mă plîng de cîte știŭ:
Plîng alte lumĭ — și nu maĭ vin…
Și-ĭ prea tîrziŭ.
ARTUR STAVRI.
