dorff, spune acela-șĭ lucru despre Kadiaciĭ din Alaska. — Heller, vorbind despre Kareniĭ din Tenasserim, zice: «Căsătoriile între frate și soră, tată și fiĭcă, sînt destul de dese, chiar în zilele noastre.» Bastien spune că regiĭ de pe la capul Gonzalve și din Gabon, aŭ obiceĭŭ de a luà de soțiĭ pe fiĭcele lor vîrstnice, ĭear reginele pe fiul lor maĭ mare, asta spre a nu pîngărì curățenia sîngeluĭ[1].
Strabon spune: că la Magĭ ĭerà obiceĭŭ să se căsătorească mama cu fiul, și tata cu fiĭca[2]. Ningham spune că, după povestirile Hawaĭejilor, Wakea, pretinsul lor strămoș, a luat în căsătorie pe fiĭcă-sa[3]. În mitologiea greacă Joĭe trăiește cu fiĭcă-sa, Persephone. Din aceste rămășițĭ de obiceĭurĭ incestuoase și din lipsa de gelozie urmează că promiscuitatea a fost cu putință în hoardele primitive.
Ingenioasa și convingătoarea interpretare, dată de P. Lafargue, uriașilor, cu cîte-o sută de brațe, și mituluĭ despre Adam (bărbat și femeĭe), ne dă ĭeară-șĭ cea maĭ puternică dovadă, că hoardele promiscuĭe aŭ existat. În sfîrșit vom vedea că această formă de familie trebuĭe numaĭ de cît presupusă, ca premergătoare familieĭ consanguine, și că, dacă în aceasta înlăturăm restricțiea ce o caracterizează, dăm peste familiea promiscuă.
Ⅱ
FAMILIEA CONSANGUINĂ
Aceasta a ĭeșit din familiea promiscuă și o presupune ca înnainte mergătoarea sa. S’aŭ pus oprire legăturilor sexuale între părințĭ și copiĭ; și de oare ce nu se puteà ști care anume din toțĭ bărbațiĭ ĭe tatăl uneĭ fete, s’a împărțit tribul saŭ horda, în generațiĭ. Ast-feliŭ buniĭ și bunicele sînt între dînșiĭ soțĭ; tațiĭ și mamele de asemenea, tot așa frațiĭ și surorile, precum și nepoțiĭ și nepoatele. Fie-care din aceste patru generațiĭ se alcătueà din frațĭ și surorĭ, verĭ și vere (și aceștiea se numeaŭ între ĭeĭ tot frați)… tot odată formaŭ o grupă înlăuntrul căreia fie-care bărbat ĭerà de drept soț al tuturor femeilor și fiecare femee ĭerà soțiea tuturor bărbaților.
- ↑ H. Spencer. Principes de Sociologie, II, pag. 218.
- ↑ P. Lafargue. Matriarcatul. «Contemporanul», an. V, No. 2 și 3.
- ↑ Morgan. Urgesellschaft, pag. 348.
