cesar în tabloŭ: biciul care lovește și ochiĭ caluluĭ, carĭ se închid și lăcrămează de durere, dulciĭ luĭ ochĭ, cum zice așa de frumos și de delicat Necrasov!
Această putere de limpezire și de concentrare a uneĭ emoțiunĭ sincere, și adunarea tuturor razelor tale de energie intelectuală în acest punct de foc al sufletuluĭ tău, eată ceea ce constitue tăriea și onestitatea uneĭ opere de artă; căcĭ numaĭ subt imperiul acesteĭ puterĭ veĭ găsi cuvîntul fericit, forma exactă, strigătul de descărcare, în care să se toarne de sine căldura, emoțiunea de care întreaga ta ființă vibrează.
Natura, ne prezintă vieața și priveliștile eĭ amestecate și în dezordine. Ordinea și armonia eĭ sunt prea marĭ, pentru ca ochiul nostru redus să le poată cuprinde. Ea aruncă cu aceeașĭ indeferență monștriĭ și frumusețile eĭ pe acelașĭ plan și în acelașĭ tabloŭ. Ea nu știe să’șĭ ascundă imperfecțiunile. Numaĭ arta are facultatea de a alege în creațiunea eĭ. Natura dă ce poate. Artistul dă ce vrea, din ce poate. Eată de ce s’a zis, cu drept cuvînt, că arta corectează natura. Și în adevăr, nu sunt priveliștile natureĭ și ale viețeĭ carĭ fac obiectul arteĭ, ci sensul intim al acestor priveliștĭ, sufletul și armonia, care se degajează pînă și din lucrurile ce nouă ni se par moarte și lipsite de orĭ ce ordine, și carĭ aŭ cu toate acestea melancolia lor, veseliea și vieața lor intimă, ascunsă ochilor noștri neinspirațĭ. A ști să smulgĭ secretul acesteĭ viețĭ marĭ, care circulă în toată natura și al căreĭ puls bate pretutindenĭ, a ști să scoțĭ ceca ce este emoționant, pînă și din ceea ce nouĕ ni se pare indiferent, a ști să surprinzĭ logica statornică și armonia universală în această dezordine de aspecte, care pe
