cercetător al problemei romanului la Greci, numește, pe drept, aceste producțiuni «copii târzii ai literaturii grecești»[1].
Romanul a fost cerut de trebuințele sufletului grec din această perioadă a evoluțiunii sale. Viața din agorà erà acum stinsă, cetățeanul grec, bogat și rafinat prin cultură, își ucideà timpul vieții retrase, cetind romane, «des fictions d’aventures écrites en prose avec art pour le plaisir», ziceà bătrânul Huet[2].
Deci, o literatură de umplut timpul[3], cerută de «spleen»-ul hellenic din epoca decadenței.
2. In ce privește originea romanului grec, A. Chassang rămâne la convingerea lui Huet[4], susținătorul influenței Orientului asupra desvoltării genului romanesc la Greci.
«Orientul, spune Chassang[5], este adevărata patrie a acestor feluri de povestiri, fiindcă Orientul a fost întotdeauna pământul servitudinei politice». Dovadă, Ionia, puntea dintre Orient și Grecia, unde s’au ivit cele dintâi încercări de acest fel — Milesienele, sau povestirile din Milet, focarul povestirilor erotice, din acel Milet mai prețios și mai strălucit chiar decât Sybarisul!…
Chassang exagerează, dând prea mare importanță acestei influențe orientale și neglijează puterea de creațiune a geniului hellenic.
Erwin Rohde arată însă, temeinic, că «originea romanului grec nu se poate înțelege, decât din istoria poeziei grecești»[6].
«Povestirile orientale, spune el mai departe, au înrâurit novelistica greacă; aceasta, ca stil, a influențat romanul; ca fond, însă, nu[7], fiindcă novela, — ca și înrudita sa, comedia nouă[8] — aveà de obiect observarea pătrunzătoare a vieții reale, în timp ce scopul romanului grec, dimpotrivă, erà de a da, în cadrul unei povestiri bogată’n schimbări, o icoană a dragostei, dela dorul cel mai gingaș, până la cea mai puternică mișcare de durere, îndoeală și gelozie»[9].
- ↑ Erwin Rohde, Der griechische Roman und seine Vorläufer. Leipzig, Breitkopf u. Härtel, 1914. Einl., pag. 1: «Späte Erzeugnisse griech. Geistes»… «…spätgeborene Kinder…»
- ↑ Pierre D. Huet (1630—1721), în Lettre à M. de Segnis sur l’origine des romans, cit. de Chassang, pag. 2.
- ↑ Ed. Schwartz, Fünf Vorträge über den griech. Roman, Berlin, Reimer, 1896. pag. 1… «eine Unterhaltungsliteratur»…
- ↑ A. Chassang, op. cit., pag. 5.
- ↑ A. Chassang, op. cit., pag. 390.
- ↑ E. Rohde, Der griechische Roman. Einleitung, pag 4.
- ↑ E. Rohde, op. cit. Einleitung, pag. 5.
- ↑ E. Rohde, op. cit. Einleitung, pag. 8.
- ↑ E. Rohde, op. cit. Einleitung, pag. 9.
