Tema fundamentală a oricărui roman, tratată șablonic după modelele hellenistice, este următoarea[1]: «doi îndrăgostiți, după o scurtă ședere’mpreună, sunt despărțiți unul de altul de neașteptate aventuri; purtați pe uscat și pe Mare, și, în sfârșit, după felurite încercări ale credinței și statorniciei lor în dragoste, se văd iarăș aduși la fericirea traiului împreună».
Adevăratul subiect al romanului grec e, deci, dragostea — singurul punct de asemănare cu romanul modem. …L’amour, spuneà Huet, doit être le principal sujet du roman[2],… car un conte sans amour, — completează Anatole France, — est comme du boudin sans moutarde, c’est chose insipide[3]…
Izvorît numai din invențiunea poetică, nu din observarea vieții — și, aici e marea deosebire față de cel modern, operă psihologică — influențat de poezia erotică din epoca hellenistică[4] foarte mult și înflorit de retorică, romanul grec e considerat, pe drept, de Rohde, ca o desvoltare a mișcării începută în erotica hellenistică[5].
Și, pentru a reduce compoziția romanelor grecești la o formulă, Rohde arată, că în aceste romane, sunt două elemente de bază: 1. Elementul erotic (povestea de dragoste) și 2. Elementul aventuros[6] (aventurile de pe uscat și Mare, așezate mecanic).
3. Aceste două elemente componente ale romanului nu se găsesc, totuș, îmbinate, la toate, deopotrivă. Ca oricare gen literar, romanul grec a evoluat, și evoluțiunea sa este tocmai determinată de raportul în care se află cele două elemente de bază, între ele.
Astfel au fost: a) romane în care preponderează elementul aventuros, descriptiv-etnografic[7], — în general lipsite de acțiune, prin lipsa eroticei — cum au scris:
1. Platon[8] (427—346): Ατλαντίς, Atlantida, veche poveste despre o străveche stare ideală a Statului atenian, cu o fericită orânduire comunistă;
2. Theopomp din Chios (născ. 376): Μεροπίς γῆ, Țara fericiților, descrierea unei țări minunate, dela marginea cea mai depărtată a pământului;
- ↑ E. Rohde, op. cit. Einleitung, pag. 182.
- ↑ Citat de Rohde în Einleitung, pag. 10.
- ↑ Anatole France, La révolte des anges, pag. 66.
- ↑ Erwin Rohde, op. cit. Einleitung, pag. 10.
- ↑ Erwin Rohde, op. cit., pag. 126.
- ↑ Erwin Rohde, op. cit., pag. 183.
- ↑ Erwin Rohde, op. cit., pag. 262.
- ↑ Toate datele de mai jos sunt extrase din vastul material adunat de erudiția lui Rohde, în opera citată, rămasă clasică în acest domeniu.
