11. Heliodor din Emesa (veac. III d. Hr.) ni-a lăsat: Σύνταγμα τῶν περὶ Θεαγένην καὶ Χαρικλείαν, Povestea dragostei dintre Ethiopienii Theagene și Charixeleia, roman imitat după Homer și Euripide, în foarte multe din episodele sale, și de o înaltă moralitate. Racine îl învățase aproape pe dinafară! In sfârșit
12. Achilleus Tatios, (veac. III d. Hr. în Alexandreia) a scris Τά κατὰ Λευκίππην καὶ Κλειτοφῶντα, Povestea dragostei dintre Leuxippe și Kleitofon.
Cam aceasta ar fi, în linii foarte mari, evoluțiunea romanului grec. Mai ales dela Iamblichos, subiectele nu vor fi pentru autori, toți retori, decât prilejuri de a-și desfășurà dibăcia lor. Retorica, mai cu deosebire, începând din sec. I înainte de Hr., pune stăpânire pe toată activitatea literară, până la sfârșitul culturii grecești, încât autorii, — preocupați numai de compoziție și de înflorirea exuberantă a stilului, — au trecut cu vederea psihologia personagiilor. Deaceea, marea deosebire dintre acestea și romanele moderne, unde personagiile trăesc aevea și’n care se oglindește viața, cu toate înfățișerile ei.
De aici nu urmează însă că cele dintâi nu-și au însemnătatea lor! Din punct de vedere al evoluțiunii genurilor, din punct de vedere istoric-literar, ele și-o legitimează îndestul, ba, chiar și ca valoare estetico-literară, avem romanul Daphnis și Chloe, care a stârnit și admirațiunea modernilor.
4. Nici numele de Longos nu-i sigur c’a fost al celui «homme très ingénieux qui composa le diégèmate de Daphnis et Chloe[1] și nici timpul, când a trăit, nu-i știut.
Mulți diletanți, — printre care unul[2] cu distins gust și adâncă înțelegere a literaturii antice, — îl pun târziu de tot.
Erudiți filologi însă, ca Erwin Rohde[3] și Eduard Norden[4] rămân de acord cu H. Reich, care, în savanta sa cercetare comparativă: De Alciphronis Longique aetate, Diss. Regim. 1894, stabilește că Longos a trăit aprox. între 200—250 după Hr.
In acest roman se împletește dragostea naivă a doi copii de păstori, pe un fond curat de idilă.
Chipuri vii și icoane adevărate din lumea păstorească alcătuesc viața romanului nostru, spre deosebire de celelalte romane arătate mai sus.
- ↑ Anatole France, Le génie latin, Daphnis et Chloe, pag. 4.
- ↑ Anatole France, Le génie, pag. 5: «Je serais tenté de voir en lui un Byzantin des plus rares»…
- ↑ Erwin Rohde, Der griech. Roman, pag. 535.
- ↑ Ed. Norden, Die antike Kunstprosa, I, pag. 437. III. Abdruck, Berlin, Teubner, 1915.
