Pagină:Longus - Daphnis și Chloe (Constantin Ion Balmuș, 1922).pdf/14

Această pagină nu a fost verificată
10

«Un roman de dragoste, după Rohde[1] singurul reprezentant al unui gen propriu» și al cărui autor, pentru Norden[2] «este cel mai demn de iubit și cel mai original dintre acești poeți erotici».

Scris într’o limbă foarte înflorită, în care totul e simetrie și găteală, alocurea prea prețios așezată, romanul acesta, totuș, e înviorat de atâta suflet naiv și așà de fermecătore simplitate, încât aproape nu simți podoaba deșeartă a retoricei, ci, — întâlnind amintiri din Homer și liniștea pășunilor lui Theokrit, — respiri cu plăcere «le parfum de la plus belle antiquité…»[3]

Entuziasmul unor helleniști și literați de geniu ca Paul-Louis Courier[4], Goethe[5] și Anatole France[6], întrece, însă, orice apreciere… și ni spune îndestul, pentru ce Daphnis și Chloe a fost tălmăcit în toate graiurile culte ale Apusului.

5. Două gânduri m’au împins, mai ales, să traduc pe Longos: mai întâi, acela de a arătă că neamul demiurg al Hellenilor a scris și romane, gen literar corespunzător unei societăți rafinate prin cultură; iar al doilea, de a contribui și eu, cu ceva, la umplerea imensului gol de traduceri, din literaturile antice, privite, la noi, cu atâta condamnabilă nepăsare!

M’am folosit la aceasta de textul hellenic din ediția lui Guillelm Adrian Hirschig[7]. Un text complet nu avem, decât dela 1810, da-


  1. Erwin Rohde, op. cit., pag. 531.
  2. Ed. Norden, op. cit., pag. 438.
  3. Anatole France, Le génie latin, pag 6.
  4. Oeuvres de P. Louis Courier, Préface de la trad., pag. 167… «un récit où la grâce de l’expression et la naïveté des peintures se fout admirer dans l’extrême simplicité du sujet», iar în Lettre à M. et Mme Clavier, pag. 434: …«C’est un livre à mettre entre les mains de mesdemoiselles vos filles, tout de suite après le catéchisme…» En vérité il n’y a point de meilleure lecture.
  5. Gespräche mit Goethe von I. P. Echermann, Leipzig, Druck und Verlag von Philipps Reclam II, pag. 209: «…Das ist auch ein Meisterstück, das ich oft gelesen und bewundert habe, worin Verstand, Kunst und Geschmack auf ihrem höchsten Gipfel erscheinen».
    II pag. 219: «…Man müsste ein ganzes Buch schreiben, um alle grossen Verdienste dieses Gedichtes nach Würden zu schätzen.»
  6. Anatole France, op. cit. pag. 9: Daphnis et Chloe c’est l’éveil des sens peint avec une délicieuses vénusté, et cette peinture restera vive, tant que les sens s’éveilleront et le désir renaîtra avec les générations.
  7. Erotici scriptores ex nova recensione Guillelmi Adriani Hirschig, Parisiis, editoribus F. Didot, 1856.