turma, dădù și el peste lucruri asemănătoare și văzù o priveliște la fel.
Pe acolo erà o peșteră a Nymphelor, un fel de stâncă mare, scobită pe dinăuntru, iar pe dinafară rotundă. Chiar chipurile Nymphelor erau în piatră, desculțe, cu brațele goale până la umeri, cu părul despletit pe spate, având o cingătoare peste mijloc și ochii râzători.
După întreaga lor înfățișare, păreau dănțuitoare prinse ’n joc.
Intrarea peșterii erà pe la mijlocul stâncii, de unde țâșnià un izvor a cărui apă își făcuse cale, încet; pe dinaintea peșterii se întindeà o pajiște foarte plăcută, cu iarba deasă și fragedă, crescută la umezeală. Mai erau atârnate și vase de muls și fluiere și naiuri și trișci, daruri ale foștilor păstori.
V. In acest locaș al Nymphelor, venià mereu o oaie de curând fătată, așa că adeseori o socoteau pierdută. Dryas vrând s’o pedepsească și s’o aducă iarăș la păscutul liniștit de mai înainte, sucì un gânj de lozie verde, în chip de laț, și se îndreptă către peșteră ca să-și prindă, acolo, oaia, pe neașteptate.
Dar când fu aproape, nu văzù nimic din câte crezuse; dimpotrivă, oaia, întocmai ca o mamă, dădeà să sugă unui copil, cât puteà el, din belșugul laptelui ei. Acesta, fără scâncet, își treceà dela o țâță la alta, gurița lui curată și lucitoare,
