XI. Dar pe când se jucau astfel neștiutori, Eros le dădù de grijă, și iată cum: pe acolo, o lupoaică cu pui mici, având nevoie de multă hrană pentru creșterea lor, făceà prăpăd în turmele din vecinătate. Deaceea, într’o noapte, sătenii se adună și sapă niște gropi largi d’un braț și adânci de patru, și mai tot pământul săpat îl împrăștie pe departe.
Aștern apoi, peste groapă, crengi uscate și le acopăr cu țărna rămasă, ca pământul să pară ca mai înainte.
Și-un iepure dacă treceà, crengile, mai slabe de cât paiele, s’ar fi rupt, și-atunci s’ar fi văzut că nu erà pământ, ci numai o amăgire.
Cu toate că săpaseră o mulțime de asemenea gropi, și prin munți și la câmp, totuș n’au avut norocul să prindă lupoaica, căci ea simțise că pământul ascundeà o înșelăciune. In schimb, multe capre și oi și-au rupt gâtul și cât pe aci chiar Daphnis, în chipul următor:
XII. Doi țapi întărâtați se luară odată la bătaie și unuia, primind o lovitură puternică, i-se rupse un corn. De durere, bietul țap o apucă la fugă sbierând, în timp ce țapul biruitor, urmărindu-l, nu-l slăbià o clipă.
La vederea cornului rupt, lui Daphnis i-se făcù milă și supărat de îndrăzneala celuilalt țap, pune mâna pe-o bâtă și se ia după el. Și-așà, țapul fugind de lovituri, iar Daphnis, furios, ur-
