Pagină:Macbeth - Shakespeare (trad. Adolphe Stern).pdf/29

---

DUNCAN
           Bucuria’mi
   Cea resfățată în belșugul ei,
   Incearcă a se-ascunde ’n stropi de jale.
   Fii, rude, Than, și voi toți cari sunteți
   De mine mai apropiați, aflați
   Că vrem să trecem dreptul la coroană
   Asupra fiului mai mare, Malcolm,
   Pe care îl numim de-acuma Prinț
   De Cumberland. Dar cu așà onoare
   Nu va fi îmbrăcat făr’ de tovarăși,
   Ci steme de nobleță vor lucì,
   Ca stelele, pe toți ce-o merită.
(Lui MACBETH)
   Haidem acum la Inverness, spre-a strânge
   Mai tare ’ndatorarea către tine.

MACBETH
   Ce mai e de făcut nu ’i pentru voi;
   Eu însumi voiu fi crainic și voiu duce
   Soției mele buna știre a
   Sosirii Voastre. Și deci umilit
   Imi iau rămas bun.

DUNCAN
           Vrednicul meu Cawdor!

MACBETH (aparte)
   El, Prinț de Cumberland! Un hop va fi,
   Să mă răstoarne, de nu’l voiu sărì;
   El mi-e în drum; ascundeți focul stele!
   Nu rabd lumina gândurile mele.
   Zadarnic ochii mâna ’mi vor s’oprească;
   Ce ei urăsc va să se ’ndeplinească.
(Iese)

DUNCAN
   Da, Banquo, el e un viteaz de seamă,