Această pagină nu a fost verificată
ACTUL II
SCENA I
INVERNESS. CURTEA CASTELULUI
(BANQUO și FLEANCE, purtând o făclie)
BANQUO
Cum merge noaptea, băiete?
Cum merge noaptea, băiete?
FLEANCE
Luna a apus. N’am auzit bătând.
Luna a apus. N’am auzit bătând.
BANQUO
Acum apune pe la miezul nopții.
Acum apune pe la miezul nopții.
FLEANCE
Cred, tată, că e mai târziu.
Cred, tată, că e mai târziu.
BANQUO
Ia spada mea. Ce econom e cerul!
Ș’a stins făcliile. — Ia-o și p’asta.
Greu dor de somn ca plumbul mă apasă,
Dar n’aș vroì să dorm. Puteri cerești,
Feriți-mă de gânduri păcătoase,
Pe care firea ’n somn le plămădește!
Dă’mi spada.
(Intră MACBETH și un servitor cu o făclie)
Cine’i acolo?
Ia spada mea. Ce econom e cerul!
Ș’a stins făcliile. — Ia-o și p’asta.
Greu dor de somn ca plumbul mă apasă,
Dar n’aș vroì să dorm. Puteri cerești,
Feriți-mă de gânduri păcătoase,
Pe care firea ’n somn le plămădește!
Dă’mi spada.
(Intră MACBETH și un servitor cu o făclie)
Cine’i acolo?
MACBETH
Un prieten.
Un prieten.