prezintă o calotă sferică și arcurile ce reunesc coloanele sunt prelungite prin mici penetrațiuni oblice ce întretae bolta cea mare. Legături de lemn subtind arcurile.
Catul de sus al pridvorului se ridică pe acelaș plan ca partea inferioară numai până la înălțimea parapetului. Coloanele fiind două la număr mai puține decât jos, dau pridvorului dispoziția unui poligon decagonal neregulat. Coloanele sunt cilindrice; nașterile arcurilor sunt unite, ca și jos, prin legături de lemn, și bolta este tot în calota sferică. Arcurile—cum este dealtmintrelea aproape constant în arhitectura țărei noastre sânt puțin în retragere în raport cu suprafața zidului timpanelor.
S’ar putea presupune ca acest pridvor-clopotniță, cu toată armonia liniilor sale, nu se preà leagă bine cu restul clădirii, și că ar fi fost adăogat ulterior.
Se dovedește însa, din contră, că el este contimporan cu restul clădirii și că construcția lui e strâns legată cu a bisericii. Intr’adevăr, peretele bisericei în interiorul pridvorului este într’acelaș plan cu soclul acestuia, iar nu cu pereții bisericii din afară de pridvor, cum ar fi cazul, dacă acesta n’ar fi existat în timpul construcției bisericii, ci s’ar fi adăugat în urmă.
Mai mult încă: scara prevăzută în grosimea zidului bisericei arată într’un mod neîndoelnic, că dela începutul construcției și catul de sus al pridvorului erà prevăzut în planul general. In fine, pe pictura murală, ctitorii sunt reprezentați ținând în mână biserica așà cum o vedem astăzi, cu pridvorul ei cu două caturi. Catul superior servește drept clopotniță.
Infățisarea exterioară a corpului principal al bisericei
22
