tei, mort la 1679, fiind fiul lui Constantin Postelnicul, iar acesta fiul lui Andronic Cantacuzino, se vede ramura din care făcea parte spătarul Toma, ctitorul bisericii. Despre acesta avem știri precize prin genealogia Banului Mihai Cantacuzino, scrisă la 1787 [1].
«Numitul Toma erà om vesel, trăià desfătat: se vede și după locuința lui. Casele lui, le aveà: una la Filipeștii de Pădure și alta la București, erau mai mari și mai desfătate decât toate casele celorlalți Cantacuzini.» Mai departe ne spune biograful său: «El s’a însurat la Valahia cu fata cuparului Duca dela Vai-de-ei, din județul Prahovei, care Duca erà ginere Herăscului..... Numitul Toma spătarul a născut cu cocoana lui, cu Herasca, un copil, care a murit încă trăind tată-său.»
Pe zidul ctitoricesc, la dreapta intrării în biserică, sânt pictați Aga Matei și soția sa Bălașa susținând în mână biserica; în față fiica sau nora lor, căreia Bălașa îi pune mâna pe cap. La spatele Agăi Mateiu e fiul lor, Toma.
Aga Matei e înfățișat cu capul gol, cu o mică mustață brună. Pe umeri o dulamă verde blănită cu negru și guler de samur și mic șir de nasturi. Dedesupt apare un anteriu de brocard roșu, strâns de o cingătoare aurită, în care e prinsă o basma albă. Pânăla brâu haina e încheiată de un rând de nasturi de metal. In picioare papuci gălbui.
Jupanița Bălașa e îmbrăcata într’o dulamă verde, blănită cu negru, lungă până la pământ. Părul, dincare se vede numai o bandă largă d’asupra frunței, e strâns legat cu o maramă albă, care se întinde pe piept și pe
- ↑ Edițiunea Iorga; pag. 352 și următoarele.
30
