și neavând dela soțul ei copii clironomi, au rămas satele iar împărătești.»
Inainte de această înstrăinare a sa, aflăm, din aceeași sorginte sigură, că «Toma Cantacuzino a avut multă avere în Țara-Românească: case, sate, moșii, vii, munți, bălți, cari toate acestea le-a stăpânit rudenia lui Cantacuzino dela pribegia lui, până la căderea Cantacuzinilor, adecă până la anul 1716. Atunci domnind la Valahia Nicolae Mavrocordat Voevod, le-a luat toate acestea dela Cantacuzin, cu cuvânt că nu se cuvine pe hain să-l clironomisească rudele, ci spre pildă să se dea străinilor.»
Astfel se împrăștiară bogățiile spătarului Toma, care, după cum se vede, aveà și gustul clădirilor frumoase.
In afară de biserica ce ne ocupă, dela Filipești, «el a zidit o frumoasă mănăstire, ce se numește Poiana, și ce este împotriva Câmpinei, peste apă, în malul Prahovei, care biserică a isprăvit-o, iar zidurile cele împrejurul curței mănăstirii, casele, clopotnița, numai le-a început, lucrându-le până la un loc. S’a întâmplat pribegia, și dintr’aceia au rămas neisprăvite.»
Rămășițele acelei biserici se mai văd și azi. Și din palatul său dela Filipeștii-Pădure, de lângă biserică, s’au mai păstrat bolțile frumoase și enorme ale pivnițelor clădirei vechi, în urmă cu totul transformată.
Neatinsă a scăpat, din fericire, biserica aci descrisă.
Interiorul ei mai cu seamă e bine conservat, și nestricat de reparații. Numai acțiunea timpului și mai ales fumul lumânărilor au întunecat picturile, cari din cauza umezelei au început în unele părți să se cojească.
Și în privința picturei biserica noastră prezintă o par-
34
