tr′un oval înstelat, apare Mântuitorul, coborîndu-se din ceruri, având în dreapta lui pe Maica Domnului, iar în stânga pe Ion Botezătorul și cei doi archangheli în margini. La picioarele lui Hristos: înfricoșatul scaun, înconjurat de îngeri; pe scaun se coboară Sf. Duh, sub întruparea porumbelului. De cele două părți se află cei 12 Apostoli, sezând pe strane, în spatele cărora vin cete de îngeri.
La dreapta ușii e pictată judecata cea din urmă, cu focul nestins ce ese din gura Balaurului. In para focului se trudesc tot felul de păcătoși; îngeri de foc muncesc pe cei ce se sbat în răul de foc în care sunt închipuite toate chinurile cele mai groaznice. Lângă Balaur apare Belzebut, Domnul Dracilor, iar de altă parte Cumpăna Dreptății.
Afară de Iadul cel a tot mâncător, mai sunt pictate în amvon și Raiul, Nașterea lui Adam și Evei, Izgonirea din Paradis și alte scene din istoria sfântă.
Pe lângă pictură ne mai dă o idee de bogăția și îngrijirea artistică cu care a fost facută această biserică și restul din mobilierul interior.
Tâmpla păstrează încă toată splendoarea ei de odinioară, deși aureala s′a mai stricat de timp. Ea e interesantă prin bogatele ornamente sculpturali, cari îi acoperă întreaga suprafață. Din catul de jos al catapeteazmei de lemn sculptat nu a rămas decât ușa împărătească și stâlpii; ușile laterale au dispărut.
Ușa mijlocie, cea împărătească, cu două canaturi, e toată înflorată cu sculpturi. Câmpurile cu picturi s′au șters, încat d′abia se mai poate recunoaște scena Bunei-
43
