à nos frères albanais», alcătuit de Ch. Mexi, Derviș Hima și un al treilea.
Prin urmare legăturile noastre cu Albanesiĭ nu sînt nicĭ noĭ, nici puține, nicĭ uniforme, ci foarte vechĭ, începînd chiar înnainte de precisarea naționalitățiĭ unora și altora, continue, variate și de o apreciabilă importanță pentru un popor ca și pentru altul.
Acum, înnainte de a tratà însășĭ istoria Albanieĭ, este bine să ne lămurim întăiǔ asupra împrejurărilor în care s’a deșteptat un interes pentru poporul albanes.
Avem a face cu o literatură puțină, rară, capricioasă, apărînd întîmplător într’un loc saǔ altul cu privire la poporul albanes, saǔ cu scrierĭ albanese începătoare încă. N’avem a face la Albanesĭ cu ce se întîmplă la alte popoare avînd o conștiință națională întreagă,—ceia ce ar fi fost foarte greǔ la un popor împărțit în treĭ religiĭ și cu două dialecte deosebite și trăind, apoĭ, în regiunĭ, între care nu este de de multe ori decît o comunicație foarte dificilă. La alte popoare se alcătuiește o conștiință națională unitară, această conștiință stăpînește poporul întreg, care simte nevoia de a o exprima în cîntece, în cărțĭ, în reviste, în ziare. Se produce astfel o întreagă mișcare literară; și, pe de altă parte, această mișcare, prin caracterul eĭ interesant, prin nota eĭ originală, prin faptul că exprimă o națiune nouă, ceia ce
