este totdeauna menit să atragă luarea aminte, ajunge să trezească simpatiĭ aiurea.
Pentru întăia oară cuvinte albanese aŭ îost cuprinse într’o lucrare menită să apară foarte tărziŭ, în zilele noastre, de și a fost scrisă cu 400 de anĭ și maĭ bine înnainte, în descrierea de călătorie a cavaleruluĭ din Colonia Arnold, Ritter von Harff, care a mers în Locurile Sfinte și, cu ocasia acesteĭ călătoriĭ, omul a învățat și acele cîteva cuvinte albanese. Cartea a apărut însă, acolo, la Colonia, numaĭ în 1860. Iar acum cîteva lunĭ (1915) am dat eŭ însumi, într’un tratat italian de la sfîrșitul aceluiașĭ veac, formula albanesă a botezului[1].
Cînd întîlnim iarășĭ cuvinte albanese, le găsim altfel, din întîmplare, în legătură cu propaganda catolică, — și nu se poate spune în de ajuns cît de mult a făcut propaganda catolică, fără voia eĭ, de sigur, pentru trezirea conștiințeĭ albanese. Nu se poate zice acelașĭ lucru pentru Biserica ortodoxă, fiindcă aceasta represintă națiunea grecească, care căuta să aducă dispariția națiuniĭ albanese. În legătură cu propaganda catolică, susținută de o organisație misionară, apare, la 1685, doĭ anĭ după încunjurarea Vieneĭ, într’un moment cînd Venețieniĭ atacaŭ pe Turcĭ în Moreia, cînd se aștepta, ca pe vremea luĭ Mihaĭ Viteazul, ca Imperiul Otoman să fie aruncat dincolo de Bosfor, un «Cuneus prophetarum». Și a-
- ↑ Notes et extraits pour servir à l’histoire des croisades: V, p. 195.
