nese în franțuzește, de Dozon (1861), poesiile luĭ Giuseppe Schirò (1887) ș. a. m. d
În sfîrșit din al treilea punct de vedere puteau să intereseze Albanesiĭ: din punctul de vedere al limbiĭ și al națiuniĭ lor. Pentru aceasta trebuia însă ca filologia modernă să-șĭ fi alcătuit metodele și planul săŭ de lucru, și maĭ trebuia să se recunoască în limba albanesă partea, atît de interesantă, de originalitate ce o cuprinde, să se găsească legătura între limba albanesă și limba latină, care și ea a dat în tesaurul de cuvinte al Albanesilor o parte așa de largă și esențială, încît uniĭ aŭ mers pănă s’o numere între limbile pe jumătate latine. Terminiĭ principalĭ, terminiĭ de usagiŭ, terminiĭ fundamentalĭ sînt, de sigur, terminĭ iliricĭ, dar multe cuvinte latine li sînt adause și tratarea acestor cuvinte din punctul de vedere fonetic este de sigur tot ce poate fi maĭ interesant. Și, maĭ tărziŭ, cînd s’a descoperit legătura sintactică ce există între toate limbile balcanice, s’a văzut că acele forme sintactice nu aparțin nicĭ Latinilor, nicĭ Slavilor, ci substratuluĭ primitiv traco-iliric.
Atuncĭ aŭ apărut lucrările, fundamentale în ce privește limba albanesă și națiunea albanesă, care sînt datorite luĭ Hahn și luĭ Gustav Meyer. Faptul că Germaniĭ din Austria se ocupă de limba și de poporul albanes este, de altfel, în legătură cu intențiile cunoscute ale Austrieĭ în Peninsula Balcanică. Știința despre Albania are birourĭ la Ministeriul de Externe din Viena.
