Vă vețĭ mira poate de ce nu vorbesc de Vasile Lupu și de Ghiculeștĭ. Fiindcă nu împărtășesc părerea Doreĭ d’Istria în ce privește albanismul curat al luĭ Vasile Lupu, a căruĭ origine balcanică, numaĭ în ce privește tatăl, — mama fiind Romîncă —, este evidentă, dar a căruĭ calitate națională este foarte grea de stabilit. Este tot așa de posibil ca Aga Nicolae, părintele lui Vasile, să fi fost un Aromîn, cît este de posibil să fi fost Albanes. Iar, în ce privește pe Ghiculeștĭ, eĭ aŭ trecut prin grecisarea totală, pănă să ajungă, pe urmă, în viața noastră.
Cu oarecare îngrijire însă, prinzînd anumite nume, constatînd anumite legături, s’ar putea face o despărțire între ceia ce aparține Grecilor din Epir, din părțile sudice ale Albanieĭ, și ceia ce aparține elementuluĭ indigen, trecut supt firma grecească.
Acelașĭ lucru se poate spune și pentru veacul al XVIII-lea, cînd clericĭ epiroțĭ aŭ jucat un rol de căpetenie în viața noastră. Cine ar dori să aibă lămurirĭ precise cu privire la înrîurirea acestor clericĭ, dintre cari unii au ajuns și episcopĭ la noi, ba unul chiar Mitropolit, Dosofteĭ Filitis, se poate adresà la memoriul mieŭ recent, cetit la Academia Romînă, cu privire la legăturile noastre cu Epirul.
În sfîrșit nu trebuie să uităm că, în același veac al XVIII-lea și pănă la revoluția grecească, noĭ am avut ca gardă a Domnilor noștri, înlocuind vechea gardă ungurească sau germană, Albanesĭ, «Arnăuțĭ».
