CAPITALELE INDUSTRIEI
două centre francese. Orânduirea articolelor, caracterul lor e ca și la New-York și Chicago; același pagini nesfârșite cuprind aceleași titluri numai sensaționale, dar Franța are mai mult loc și amintiri duioase din trecutul ei se adaugă la nuvelele banale care formează literatura curentă. Foaia dă articole de naivă morală, răspunsuri ca de confesional pentru suflete chinuite, vechi cântece de acasă... Clerul catolic, păstrător al moștenirii latine, domină spiritul tuturor acestor publicații. Și cuvintele limbii surori sună așa de-dulce la urechile noastre...
Sânt și Români aici. Iată-i în fața bisericuții frumoase, cu preotul bătrân, un Bucovinean care a fost dăunăzi prin satele Tutovei. Bucovinenii sânt cei mai mulți din imigranții de la orașe. Doar câte un Arădan, un biet Botușănean de-ai miei, desertor, care, când îi vorbesc degrațiare, ca să se poată întoarce, spune, și glumeț și trist, că „nu-l grațiază punga ca să poată lua biletul”. In general oameni năcăjiți. Dacă un Croitoru, din Bucovina, a ajuns a fi aici, și în Statele-Unite, bogatul făcător de drumuri și de canale, cei mai mulți se istovesc; ferice de cine poate afla de lucru în crisa actuală! Copiii se pierd în grămadă, aici ca și dincolo: una din femeile tinere are șase acasă și unul în sin.
La Ann Arbor, pentru o „lectură” la Universitate.
Drum prin livezi mai bine îngrijite. Se simte apropierea de Canada, țară de cultură agricolă. Merii cu crengile largi se înșiră în rânduri lângă fermele mai bune decât aiurea.
Orășelul universitar e străbătut necontenit de grupele studenților, cari locuiesc și în afară de colegii. Vara trebuie să fie aici un adevărat raiu de verdeață și de flori. Zidirile sânt de piatră, mari, vesele, cu grijă de stil. Una e „Memorialul” căzuților în războiu din această tinerime de la școlile înalte. Statul se îngrijește numai de o parte din palatele școlii. Restul vine din daruri. De industriașii
