atrag împletiturile, pentru pălării femeiești și alte scopuri; aceleași podoabe lineare, într’o singură coloare ștearsă, le deosebesc.
Ceia ce face mai interesantă încă această visită e faptul că unul din oamenii de serviciu al instituției e însuși Indian, care vorbește de reservele în care, prin Nevada, încă dăinuiesc ai lui, în spor de populație, vre-o cincizeci de mii. Față de aramă, cu ochii mărunți, foarte albi, cu o puternică osatură a capului, scoțând tare în relief umerii obrazului, cu părul scurt foarte negru. In discreția, în paza și în prietenia lui e ceva din firea țeranului nostru. Un alt tip indian ne va servi la masă în familia d-rului Simon deseară; figură mai grasă, mai masivă, poale din causa vrâstei, fără acea amintire de ostaș pe care o recunoști la primul. Fete indiene, trecute prin școala elementară din sălașurile lor, servesc la orașe și nu se mai întorc înapoi.
Museul e al Universității, și această Universitate a Californiei, cu centrul în Berkeley, are aici o parte din clădirile ei și sus în munte, între copaci, lagărul, campus. E, cum ni-o arată, după amiazi, slavistul, istoricul Orientului european Kerner, o lume, ceva așa de vast, de complex și de liber, cum a cunoscut numai evul mediu în cele mai triumfante momente școlare ale lui.
Treci prin poarta dominată de un imens turn, sprinten totuși, și în toate părțile răsar fațadele școlilor întrunite supt acest nume universitar; câteva clădiri mai vechi, înegrile, stau să dispară; fabuloasa munificență a Statului, darurile de o prodigalitate fără exemplu ale particularilor, ca Rockefeller, ca bancherul san-franciscan Giovanetti fac să se poată ridica pretutindeni aceste mărețe zidiri, sămănate în cel mai încântător cadru de verdeață, de copaci bătrâni, din pădurea primitivă, de brazde proaspete și de flori.
