când îi presint posibilități, încet, duios i se desfac cuvintele: „Sfânt ți-ar fi numele!”.
Cercetez, eu bunul prieten al nației mele, d. Jones, și mai departe complexul de clădiri al colegiilor. Biblioteca, în formație, cuprinde o sală de lectură comună și alta pentru reviste, dar în fiecare așezământ se cetește prin odăi cu carte împrumutată; și depositele pot fi întrebuințate de orice student pentru lectură: nu se cunosc cașuri de înstrăinare. Unele din sălile de cetire particulare sânt de un lux deosebit. Un club de studenți are o sală de mâncare potrivită pentru orice masă de gală la un palat. La colegiul Scripps, locuința fetelor are toată înfățișarea unei mănăstiri spaniole, cu pavagiul de cărămizi roșii, cu tavanurile lucrate, cu mobilele de caracter vechiu, cu firidele în care ard lămpi electrice; pe lângă chiliuțele dormitoriilor, odăi de prisos, pentru plăcerea artei, ca acelea două mobilate în stil frances. Pretutindeni materialul întrebuințat este de prima ordine.
Capela e o mare sală cu scenă și piano. Acolo so pot executa cântări pentru toate formele protestantismului; cărți de rugăciuni sânt prinse de banci. Catolicii sânt foarte puțini. In populația școlară mai mult de jumătate sânt din părinți anglo-saxoni, sensibil de mulți Germani, restul nu contează. Fetele fără avere servesc și la restaurant în otelul, innul patriarhal din localitate: odată terminat serviciul pe care-l fac cu atâta grație, zimbind, ele se duc la lecții. E de prisos să spun că din partea tuturora li se arată cel mai deplin respect; nici vorbă de a li „face curte”, cu atât mai puțin de a fi grosolan cu dânsele. Sânt dus la teatrul elenic, în care se fac ceremoniile vara.
Sântem aici în margenea chiar a deșertului, a părții din sterpul pământ californian pe care omul n’a creat-o încă, prin munca și destoinicia lui. Chiar lângă cele mai frumoase livezi de portocali, de pe care merele de aur se