de rătăcire, un grup de case se strânge în jurul vreunei „faclory”. Drumuri încalecă muntele stropit de zăpadă. Trenul domol nu se oprește pentru atâta.
El va face zece minute de repaus numai la Gallup. Ciudat orășel de ceva fabrici, de bungalowuri ca în Nord și de construcții galbene, pătrate, cu terase, cu ferești mărunte, care sânt o vădită imitație a pueblurilor indiene din fund, ale căror odrasle ajung pănă aici și a căror reclamă e scrisă pe marile placarde. Piatra, bolovanul gol, haotic e în mijlocul chiar al sărăcăcioaselor locuinți. Mulatri și-au făcut cutiuțele de-a lungul liniei. 0 alta se înfundă în interior.
Același pustiu de stânci roșii, de vârfuri albe de zăpadă, de bolovani răspândiți pe câmpia care nu înverzește niciodată. Cai murgi rătăcesc căutând o hrană saracă. Ici și colo anunciuri scoțând la iveală țesăturile și lucrul în argint al Indienilor Navajo. Din toate bojdeucele răsar copii buhoși cari aleargă după tren.
La Yucca, un centru indian, numărul caselor de formă indigenă e și mai mare. Femeile vin la tren să vândă delicata lor olărie, de 6 linie așa de variată, cu desemnuri așa de felurite. Naiva lor imaginație pune capete de porumbei la torțile cupelor. Tot așa de interesante ca aceste produse ale mânilor dibace, care "desprețuiesc și întrebuințarea roții, sânt veșmintele vânzătoarelor cu fața rămie: șalurile lor lungi, fotele de aspru postav de lână, încălțămintea lucrata în casă. Tăcută, cu un zimbel de îndemn ele aduc cu mândrie rodul unor silinți cinstite pe care le luminează milenarul instinct al artei.
Ceva mai departe străbatem o scurgere de lavă neagră încremenită, în umbra dealurilor galbene. Pământ frământat, rupt șl bătut cu pietre. Vitelor roșii și albe, trântite în păiuș, li place palida iarbă a șovarului. Un înalt canon vânăt păzește o lume de 'gropi învălmășite. Turnuri de piatră galbenă pare că stau să cadă asupra liniei.
