tehnică e cuprinsă și ea în organismul unniversitar. Ceia ce am văzut din sălile de ceremonie ca și din obișnuitele •odăi de curși o la nivelul celor mai înalte cerinți moderne. Biblioteca are poate cea mai luminoasă sală de lectură; în largile ferești sânt prinse semnele marilor tipografi de pe vremuri.
Aici s’a introdus pentru întăia oară tendința germană a Înaltei școli pentru cercetări personale. Tradiția continuă. Fără a fi prea cercetată, Universitatea își păstrează Tângui. întâlnesc un medic român, d. Olinescu, care Ia marele Institut de higienă se bucură de o bursă Rockefel-ler. Un fost elev al mieu e profesorul care dă lecții de românește. Românește mi-a vorbit^ cu atâta bucurie, d-na Silverberg, o doamnă care asculta bucuroasă lecția mea și o altă doamnă, Francesa, care trăise în București o parte din viața ei, avea la gară ochii în lacrimi. Nu se poate spune în de ajuns ce farmec lasă în inimi țara pe care așa de ușor o desprețuim și o ponegrim.
Am văzut colecțiile Museului. El are un Rafael de cel mai mare interes, represintând o prinoesă italiană din veacul al XVI-lea, un zaraf de Rembrandt, un Tiziano, iscălit—nu pune aceasta pe gânduri?—, un foarte bun Franz Hals, dar pe lângă aceasta aquaforte, de Durer, de Rem-brandl însuși, într’o bogată donație. Și, nu mai puțin, o lungă serie de aquarele în care iese la iveală, cu măsură, o visiune nouă, clară, precisă, a colorii americane în peisagiu și a valorii pe care poate s’o aibă coloarea în sine.
3_ Philadelphia.
Dacă Ballimore păstrează colțuri din vechea așezare a secolului al XVIII-lea, în care a trăit Franklin, o întreagă pătură, păstrată cu greu, dar încă existentă, încunjurată de respect măcar la zile mari și când vin străinii se poate vedea la Philadelphia, care devine astfel mai mult decât
