lor. Pădurea aceasta va fi avut un mare farmec. Din ea a ieșit toată religia indiană, toată poesia indiană, din sufletul hrănit înainte de toate de pădure.
Din nenorocire ea n’a fost cruțată. A întrat Europeanul, de și imul din Anglia, unde copacul este iubit. Dar America a fost de la început socotită ca o țară pentru câștig, unde nu se stabilește, cineva, ci unde stă câțiva ani sau câtdva luni, dacă are mai mult noroc, pentru ca pe urmă să se întoarcă acasă. De atunci, natura americană a fost tratată totdeauna în acest fel.
Pot spune de pe acum că aceasta face imposibilă și existența satului american. Americanul n’are sat. Sânt numai aglomerații improvisate, din care unele au rămas, altele s’au desfăcut. Chiar din această primă conferință pot spune lucrul acesta, de sigur neașteptat pentru foarte mulți, că sânt târguri măricele în care nu mai e niciufi singur locuitor, târguri noi și moarte, fiindcă ele se ridicaseră când se întemeiase acolo o fabrică și fabrica n’a mers. Pentru ca în America fiecare fabrică stă cu gura deschisă asupra concurenței, gata s’o distrugă, ori s’o atragă, s’o robească, s’o cumpere pentru ca să-i interzică a mai lucra. Atunci miile de lucrători adunați în jurul fa-bricei se împrăștie, pentru că nimic nu-i reține, nicio amintire, nicio biserică, niciun țintirim, nimic.
Sau, chiar dacă a fost o biserică, ea, rămasă fără preot o bucată de vreme, mai e lăsata unui păzitor, pănă pleacă și el și-și poate lua fiecare ce vrea: uși, ferestre, sticle.
Ferma americană n’are a face cu ferma francesă. Ferma francesă e de zid, cu ferești mici, uși înguste și doar pe d’inuntru ceva mai atrăgătoare; dar ea are un caracter familiar, istoric, ceia ce la ferma americană nu există. Fermierul american nu-ți poate arăta un portret s^unându-ți: „Iată, acesta a fost tatăl mieu; el a defrișat aceste locuri”,. căci de la defrișare câți au trecut pe aici: astăzi un -Suedes, mâne un Italian, poimâne un Danes sau Grec, sau.
