splendoare șirul acesta de oglinzi de ape imense care se găsesc la granița dintre Canada și Statele-Unite; Lacul Superior, Michigan, Huron, Erie și Ontario. Ca să văl dați sama de întinderea lor, trebuie să le proiectați pe harta Europei, și atunci vă puteți da sama cât sânt de mari. Cuvântul „Sea”, care înseamnă și mare și lac, se potrivește pentru astfel de întinderi de apă. La Chicago,, lacul Michigan din marginea orașului este o Mare nu numai în ceia ce privește întinderea, dar și adâncimea,, care permite ca vase mari să plutească pe apele lui; iarna, pornesc furtuni, se ridică valuri, care îneacă și corăbii de mare tonagiu.
Lgcul este într’adevăr una din minunile țerii, care u’a putut fi stricată, pângărită sau scoasă oarecum din us. Și se întâmplă ca, seara, după o zi caldă de iarnă, să vină de-odată un vânt rece, în mijlocul nopții să vuiască tot aierul de-asupra lacului și pănă dimineața să înghețe apele, încremenite în cele mai ciudate forme ale undelor,, încrețite ca niște sprincene furioase de-asupra luciului.
Dar cum este pământul de hrană, șesul?
Cine ar crede că tot restul marii întinderi americane este un câmp de grâu sau de porumb — pentru că nu prea sânt culturi variate—, cine ar crede că tot șesul nu e decât un loc de agricultură, tăiat cu plugul primăvara, îngrijit, gu-noit, cu cea mai mare luare-aminte în timpul verii, secerat în Iulie și August, pregătit în Septembre, s’ar înșela. Cea mai mare parte a șesului este pustiu. Este întăiu un mare deșert de potasă, tot pământul fiind acoperit de un praf alb. Intr’o astfel de regiune, cu toate în-grășămintele din lume, nu se poate face nimic. Pe de o parte o foarte mare uscăciune, de de alta o stârpire a pământului, prin otrava depusă, care împiedecă orice vegetație. Sânt însă și vaste regiuni de cultură. îmi pare rău că o foarte importantă regiune, Wisconsin, în părțile de-Vest, n’am. văzut-o. Nu vreau să generalisez întinzând caracteristica
