Țiu câștigă, nu par dc fel îndemnați să facă ferme și să pună în valoare terenurile occidentale.
In regiunile din centru mi s’a întâmplat să merg câte trei șferturi de ceas cu trenul rapib. fără să întâlnesc altceva decât câmpul gol. Unde este o fermă, aceasta însemnează că s’a săpat un puț artesian. Fiecare fermier își aduce automobilul, ridică o clădire de scânduri pentru el, vitele-i pasc în libertate.
O, nu este raiul lui Dumnezeii, cum și-ar închipui atâția la hoi! Vedeniile binecuvântate ale țerii românești trec înaintea ochilor și, făcând comparație, îți spui că orbi trebuie să fie oamenii cari nu văd ce au în țara lor și fug de dânsa ca niște blăstămați și imbecili, ca aceia cari, aiurea, ajung să strângă gunoaiele Parisului potrivit cu convenția pe care am încheiat-o cu Statul franccs, pentru exportul muncitorilor români, sau se duc să crape de foame în pustiul coloniilor portughese ale Americei, ori să se asfixieze în infernul fabricilor din Slatele-Unite. Muncitorilor din America li-am vorbit astfel cum trebuie să se vorbească unui om rătăcit, și, cum mama mea nu m’a născut demagog, li-am spus: duceți-vă înapoi la datoria voastră, care este și fericirea voastră.
Veți zice: acestea sânt locuri câștigate de curând de la reaua gospodărie spaniolă, sânt rămășițe de barbarie indiană. Dar am văzut și regiunile din părțile lacurilor, am mers de la Piltsburg la Youngstown, cale de cinci ceasuri. Piltsburg este marele centru al oțelăriei, și Youngstown unul din cele mai mari centre ale ei, prin urmare un loc unde suferința omenească strigă mai mult către cer. Am observat câmpul. Regiunea este roditoare, fără îndoială. Aceleași case de lemn, aceiași părăsire a plugului în brazdă, în locul unde e capătul; adese ori aceiași părăsire a porumbului în locul unde a fost tăiat. Oamenii sânt însă în condiții bune. E foarte greu să spuie cineva când, un om este în condiții bune. De obioeiu, când se îmbracă bine și mănâncă prost, se zice că e mai bogat de-
