din America centrală și din toată partea de Vest a Americei-de-Sud.
Dați-mi voie să vă descriu puțin această rasă indiană^, cu privire la care se face și în lumea de la noi oarecare confusii, chiar în Parlament, mutându-se Pieile Roșii din-tr’un continent într’altul, în Africa și în Indiile din Asia.
Pieile acestea Roșii, pe care trebuie să le lăsăm unde sânt deci în America, sânt socotite de mulți altfel de cum apar în realitate.
Ar crede cineva că un Indian, o „piele roșie”, este în-tr’adevăr roșu, cu toate variațiile de roșu introduse de modă de la o bucată de vreme, și că toate aceste nuanțe foarte plăcute se găsesc pe obrazul Indienilor. Nu e așa. Fața întunecată a Indianului este ușor de recunoscut, însă ceia ce ajută la recunoașterea unui Indian, fiindcă sânt foarte mulți Europeni cu fața întunecată, e alt ceva. Un Țigan nu va fi niciodată expus să fie luat drept Piele Roșie, precum și negrii, de și sânt de colori foarte deosebite, unii apropiindu-se de tenul nostru și putând fi acceptați ca albi, nu pot fi confundați cu Indienii. De la prima vedere recunoști pe Indian. Dacă se întâmplă să fie a-imestecat în afaceri, într’o societate de capitaliști, cari domină viața Americei, sau dacă-l întâlnești în vagoanele Pulmann, care străbat America și unde ești servit cu cel mai mal-e respect de negrii cari fac serviciul în toate aceste yagoane, cum îl fac de altminteri și în Casa Albă a Președintelui Statelor-Unite la Washington, imediat poți spune fără a greșij cine e de rasă indiană. Caracterele rasei in-jiiene nu stau în coloarea pielei, ci în osatura feței și în linia ochilor, o osatură proeminentă, stâncoasă, parcă între Munții Stâncoși, leagănul Indienilor, și între acest chip al oamenilor este o legătură, parcă este ceva din piatra roșietică a acestor munți, din coloarea ca și din duritatea pietrei, în înfățișarea omului care își trage obârșia de acolo.
Căci, -atunci când o populație rămâne foarte multă vreme
