într’un loc, se stabilește între loc și om o legătură: omul muntean, omul podgorean, omul de șes și cel diu baltă are ceva care amintește locul în care trăiește. Tot așa la Indieni găsim fața aceia de rocă, am zice, ca și ochii prelungi, cu căutătură a pândă.
Astăzi, Indianul nu mai poartă arcul sau pușca pentru a trage în cel duintăiu alb pe care-l întâlnește. Astăzi nu e nevoie să se ieie niciun fel de mijloc de pază; toate locurile sânt cu desăvârșire Sigure. Cu toate acestea orice rasă poartă în figura ei pecetea și a succesului și a înfrângerii, și a triumfului și a persecuției din trecut. La dânșii se vede omul pustiului care caută în zare vrăjmașul și care este gata oricând să se apere de dânsul. Căutătură Indianului este totdeauna lăturalnică, dar nu fricoasă;, căutătura vulturului care știe că necontenit cuibul lui este în primejdie de a fi turburat și răsturnat.
Rasa e frumoasă în felul ei, când te deprinzi cu dânsa. In unele regiuni ea se resimte, ce e drept, de lunga apăsare. Nimic mai trist deccât să vezi, în localitățile indiene din Sud, în regiunea Santa Fe, Albuquerque, unde anumiți antreprenori șed ca păianjenii în fund și vând obiectele fabricate de Indieni, să-i vezi pe aceștia, bărbați și femei, tineri sau bătrâni, stând așezați în șir, de O parte și de alta a intrării, așa cum, în anumite morminte din America centrală, s’au găsit înaintașii lor cu genunchii la gură, cinchiți. Femeile sânt învăltucite în bucățele de stofa colorată, ca în giulgiuri pe care și le aștern cum se întâmplă pe umeri, pe spinare, fața fiind tristă, cu ochii plecați la pământ, de multe ori acoperită cu un lung văl. Aici este cu totul alt tip de Indian decât al celor cari trăiesc în Vest sau se înfundă în interiorul Statelor-Unite. Sânt în această regiune sudică Indieni cari mai au drept la oarecare viață liberă. In multe sate din această regiune, administrația americană nu, se amestecă aproape de loc. •Șefii sânt aleși de locuitori și au un anume băț de comandă din care cele mai vechi sânt acelea care li s’au dat pe la