care, prin interpretarea lor, pot să apară tot așa de noi ca lucrurile pe care nu le-a atins aproape nimeni.
Când vorbește cineva de istoria Americei și începe, cum se începea acum câteva decenii, cu răscoala contra Angliei, cu declarația de la 6 Iunie 1776, data de întemeiere a republicii Statelor-Unite, când pune în linia întăiu câțiva eroi și mai ales pe George Washington, atunci nu poate decât să presinte o explicare a evenimentelor care, acum, e cu totul demodată și înlocuită. Acei cari socotesc începutul Americei la 1776 și o înțeleg ca o revoluție izbutită, se bucură nu pentru resultate, dar, în rândul întăiu, pentru că a fost o revoluție.
In materie de revoluție sânt două păreri: părerea oamenilor cari se bucură de resultatul ei bun și regretă revoluția, și părerea altora, cari se bucură de revoluție fără să li pese de resultatul rău. Două păreri deosebite. Acei cărora li place revoluția, oricare ar fi efectele, aceia fără îndoială vor presinta în rândul întăiu constituirea, prin revoluție, a unui Stat nou și personalitatea eroului care a îndeplinit actul de rupere a legăturilor cu trecutul, pentru crearea țerii celei noi.
Pot spune că astăzi punctul de vedere eroic și revoluționar în presintarea istoriei Statelor-Unite este un punct de vedere oarecum trecut. Istoricii actuali ai Statelor-Unite nu mai studiază istoria Americei în același fel cum o studiau înaintașii lor. Astăzi se caută lucruri mai adânci, care nu sunt totdeauna și mai strălucitoare, așa încât elementul eroic iese prin aceasta scăzut. George Washington nu rămâne singur pe piedestalul lui, cu figura pe care i-o cunoaștem. De la început pot să vă spun că Washington nu samănă cu eroii antichității, cel puțin așa cum sânt înfățișați de izvoare. Era un om foarte uman, îi plăcea să steie foarte multă vreme la masă și, în năcazul prohibiționiștilor din timpul nostru, cari nu beau în public, ci numai în particular, Washington obișnuia să beie bine. Nu era un om de o mare pregătire intelectuală, un
