individuală: are cineva a face cu o donație regală în toată forma. Anglia secolului al XVII-lea a trimes oameni aici, și anume mai ales în a doua jumătate, supt Carol al II-lea și Iacob al II-lea: regele dăruia cuiva ca proprietar o bucată de păm'ânt. Proprietarul avea dreptul să-l stăpânească așa cum voiâ el, căci era o moștenire a lui. El atrăgea alți oameni, și oamenii liberi puteau «tumpăra sclavi.
/ceasta este o formă de așezare a Englesilor, ca proprietari.
Pe urmă s’au întemeiat Companii și s’au dat privilegii acestor Companii. Acestea sânt coloniile corporative. Companiile țineau la dispoșiția oricui voiâ o bucată de pământ din domeniul pe care-l căpătaseră prin charta regală.
Avem, prin urmare, aici în America, în secolul al XVII-lea Jrei categorii deosebite de colonii: colonii întemeiate de un individ pe sama lui, oolonii întemeiate de un proprietar care era împroprietărit de rege, colonii întemeiate de Companii cărora regele li dădea dreptul să se așeze in America.
Mai este însă și a patra categorie. Puritanii, când au venit și s’au așezat în America, aveau in cap o concepție calvină care sta în această: cetatea lui Dumnezeu trebuie făcută pe pământ; omul n’are rosturi ale lui, ci are numai pe acela de unealtă a puterii cerești și trebuie să trăiască potrivit Bibliei. Biblia îl stăpânește, în Biblie găsește el Constituția lui. Atunci s’a creat în coloniile acestea o formă cu totul deosebită: așezarea oamenilor lui Dumnezeu, stând mereu cu Biblia deschisă înaintea lor și întemeind așezăminte foarte curioase. De exemplu, pănă foarte târziu, la Baston, dacă te prindea Dumineca vesel, cântând din ghitară sau din vioară, erai condamnat foarte aspru, fiindcă în ziuâ lui Dumnezeu nu-i e permis omului să se bucure altfel decât ascultând cuvântul dumnezeiesc; sau, dacă i s’ar fi întâmplat cuiva
